din ciclul "am citit, mi-a placut"

Invidia (ANDREI CORNEA)
(Revista 22)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...

Ne pregatim de Craciun

Cu mic, cu mare ne pregatim să întimpinăm sărbatorile de Crăciun cu bucurie!
Avem noroc de zapadă, de sanius si oameni de zapada.
Acum da!! mosul vine cu sania trasa de reni.

Valoarea Managementului de Proiect

Am fost intrebata de ce Management de Proiect? cu ce ne ajuta in organizatie?
Reprezinta o valoare adaugata in companie?

te invit sa citesti: http://http://www.pmi.org/pdf/Value_of_PM_Warsaw08.pdf

este un studiu prezentat la PMI Research Conference, Poland, 2008.

Despre stiluri personale

Acum citiva ani am scris un articol despre managerul de proiect, despre cit de importanta este comunicarea in proiecte, si de ce managerii de proiect trebuie sa-si dezvolte aceasta abilitate. Spune-am si atunci ca aceasta abilitate se dobindeste in timp, cu multa rabdare, determinare si nu este "un dar" cu care ne nastem.

Comunicarea este parte componenta a unui stil personal de lucru in relatiile cu oamenii. Managerii de proiect buni, care se bucura de succes au o mare varietate de stiluri personale.
Stiluri de management de proiect sunt nenumarate si nu exista nici un tip anume de atitudine interpersonala si stil de abordare despre care sa se poata spuna ca asigura un succes garantat. Am intilnit multi manageri de proiect cu firi meditative si inclinate spre introspectie; altii care sunt extravertiti si nu se pot abtine sa nu comunice tot timpul; unii care isi fac meseria eminamente prin buna cunoastere a tehnologiei si folosind instrumentele analizei logice, pentru a-i conduce pe oameni spre concluzia corecta; si altii care construiesc o echipa unita, dirijata prin consens spre realizarea obiectivelor urmarite, fara a intra in detalii. Lista abordarilor si optiunilor posibile este infinita. Nu exista un singur stil personal de lucru cu oamenii care , aplicat judicios, sa faca din cineva un bun manager de proiect.
Eu personal cred ca exista unele metode de interactiune care ar trebui evitate si altele care din contra ar trebui amplificate, exploatate.

un w/e cu training

Atitudine

Modul in care reacţionezi într-o situaţie spune multe despre tine. Nu putem fi siguri despre ceea ce simţi, dar aparenţele sunt importante. Ceea ce permiţi celorlalţi să vadă, determină cum vor gândi ei despre tine.

În majoritatea situaţiilor, direcţia în care te îndrepţi (perspectiva pe care o adopţi) este un rezultat al unei alegeri personale. Atitudinea este rezultatul unei alegeri. Uneori acest lucru nu este vizibil, datorită programării noastre mentale, dar asta nu înseamnă că afirmaţia e mai puţin adevărată.

Vestea tristă e că negativismul nu ajută niciodată. Pentru nimeni nu e o fericire să lucreze pentru sau cu o persoană care gândeşte negativ. Nimeni nu va lucra mai bine sau mai intens (pe termen lung) ca urmare a unui management negativ. Negativitatea atrage negativitate. Ea atrage discontinuitate în efort şi performanţă. Pentru negativitate nu eşti recompensat.
Diferenţa fundamentală dintre o optică pozitivă şi una negativă este aceea că alegi să priveşti înainte în viitor sau înapoi în trecut.

Intr-o criză, oamenii negativi alocă energiile mentale pentru a determina cine este vinovat şi cine a greşit. Ei se concentrează pe ce s-a întâmplat şi cine poate fi făcut responsabil.

Din contră, oamenii pozitivi nu vor pierde timpul în construirea de acuzaţii mentale sau verbale. Ei vor privi în viitor pentru a găsi soluţii de rezolvare. O atitudine pozitivă înseamnă concentrarea pe cele mai mai bune rezultate posibile, chiar şi în această situaţie neplăcută.

Asta nu înseamnă că oamenii pozitivi vor închide ochii la orice tip de incompetenţă, considerând că face parte din trecut. Responsabilitatea trebuie alocată şi măsurile corective trebuie luate. Oricum, acestea nu pot fi adresate corect şi coerent în momentele de tensiune maximă. Este bine să se aştepte până toate faptele sunt clarificate şi situaţia este înţeleasă. Intre timp, energiile tuturor vor fi concentrate pe a face maximum posibil în situaţia dată.