Cu mic, cu mare ne pregatim să întimpinăm sărbatorile de Crăciun cu bucurie!Avem noroc de zapadă, de sanius si oameni de zapada.
Acum da!! mosul vine cu sania trasa de reni.
vineri, 18 decembrie 2009
Ne pregatim de Craciun
Cu mic, cu mare ne pregatim să întimpinăm sărbatorile de Crăciun cu bucurie!Avem noroc de zapadă, de sanius si oameni de zapada.
Acum da!! mosul vine cu sania trasa de reni.
marți, 1 decembrie 2009
Valoarea Managementului de Proiect
Am fost intrebata de ce Management de Proiect? cu ce ne ajuta in organizatie?
Reprezinta o valoare adaugata in companie?
te invit sa citesti: http://http://www.pmi.org/pdf/Value_of_PM_Warsaw08.pdf
este un studiu prezentat la PMI Research Conference, Poland, 2008.
Reprezinta o valoare adaugata in companie?
te invit sa citesti: http://http://www.pmi.org/pdf/Value_of_PM_Warsaw08.pdf
este un studiu prezentat la PMI Research Conference, Poland, 2008.
luni, 9 noiembrie 2009
Despre stiluri personale
Acum citiva ani am scris un articol despre managerul de proiect, despre cit de importanta este comunicarea in proiecte, si de ce managerii de proiect trebuie sa-si dezvolte aceasta abilitate. Spune-am si atunci ca aceasta abilitate se dobindeste in timp, cu multa rabdare, determinare si nu este "un dar" cu care ne nastem.
Comunicarea este parte componenta a unui stil personal de lucru in relatiile cu oamenii. Managerii de proiect buni, care se bucura de succes au o mare varietate de stiluri personale.
Stiluri de management de proiect sunt nenumarate si nu exista nici un tip anume de atitudine interpersonala si stil de abordare despre care sa se poata spuna ca asigura un succes garantat. Am intilnit multi manageri de proiect cu firi meditative si inclinate spre introspectie; altii care sunt extravertiti si nu se pot abtine sa nu comunice tot timpul; unii care isi fac meseria eminamente prin buna cunoastere a tehnologiei si folosind instrumentele analizei logice, pentru a-i conduce pe oameni spre concluzia corecta; si altii care construiesc o echipa unita, dirijata prin consens spre realizarea obiectivelor urmarite, fara a intra in detalii. Lista abordarilor si optiunilor posibile este infinita. Nu exista un singur stil personal de lucru cu oamenii care , aplicat judicios, sa faca din cineva un bun manager de proiect.
Eu personal cred ca exista unele metode de interactiune care ar trebui evitate si altele care din contra ar trebui amplificate, exploatate.
Comunicarea este parte componenta a unui stil personal de lucru in relatiile cu oamenii. Managerii de proiect buni, care se bucura de succes au o mare varietate de stiluri personale.
Stiluri de management de proiect sunt nenumarate si nu exista nici un tip anume de atitudine interpersonala si stil de abordare despre care sa se poata spuna ca asigura un succes garantat. Am intilnit multi manageri de proiect cu firi meditative si inclinate spre introspectie; altii care sunt extravertiti si nu se pot abtine sa nu comunice tot timpul; unii care isi fac meseria eminamente prin buna cunoastere a tehnologiei si folosind instrumentele analizei logice, pentru a-i conduce pe oameni spre concluzia corecta; si altii care construiesc o echipa unita, dirijata prin consens spre realizarea obiectivelor urmarite, fara a intra in detalii. Lista abordarilor si optiunilor posibile este infinita. Nu exista un singur stil personal de lucru cu oamenii care , aplicat judicios, sa faca din cineva un bun manager de proiect.
Eu personal cred ca exista unele metode de interactiune care ar trebui evitate si altele care din contra ar trebui amplificate, exploatate.
duminică, 8 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
Atitudine
Modul in care reacţionezi într-o situaţie spune multe despre tine. Nu putem fi siguri despre ceea ce simţi, dar aparenţele sunt importante. Ceea ce permiţi celorlalţi să vadă, determină cum vor gândi ei despre tine.
În majoritatea situaţiilor, direcţia în care te îndrepţi (perspectiva pe care o adopţi) este un rezultat al unei alegeri personale. Atitudinea este rezultatul unei alegeri. Uneori acest lucru nu este vizibil, datorită programării noastre mentale, dar asta nu înseamnă că afirmaţia e mai puţin adevărată.
Vestea tristă e că negativismul nu ajută niciodată. Pentru nimeni nu e o fericire să lucreze pentru sau cu o persoană care gândeşte negativ. Nimeni nu va lucra mai bine sau mai intens (pe termen lung) ca urmare a unui management negativ. Negativitatea atrage negativitate. Ea atrage discontinuitate în efort şi performanţă. Pentru negativitate nu eşti recompensat.
Diferenţa fundamentală dintre o optică pozitivă şi una negativă este aceea că alegi să priveşti înainte în viitor sau înapoi în trecut.
Intr-o criză, oamenii negativi alocă energiile mentale pentru a determina cine este vinovat şi cine a greşit. Ei se concentrează pe ce s-a întâmplat şi cine poate fi făcut responsabil.
Din contră, oamenii pozitivi nu vor pierde timpul în construirea de acuzaţii mentale sau verbale. Ei vor privi în viitor pentru a găsi soluţii de rezolvare. O atitudine pozitivă înseamnă concentrarea pe cele mai mai bune rezultate posibile, chiar şi în această situaţie neplăcută.
Asta nu înseamnă că oamenii pozitivi vor închide ochii la orice tip de incompetenţă, considerând că face parte din trecut. Responsabilitatea trebuie alocată şi măsurile corective trebuie luate. Oricum, acestea nu pot fi adresate corect şi coerent în momentele de tensiune maximă. Este bine să se aştepte până toate faptele sunt clarificate şi situaţia este înţeleasă. Intre timp, energiile tuturor vor fi concentrate pe a face maximum posibil în situaţia dată.
În majoritatea situaţiilor, direcţia în care te îndrepţi (perspectiva pe care o adopţi) este un rezultat al unei alegeri personale. Atitudinea este rezultatul unei alegeri. Uneori acest lucru nu este vizibil, datorită programării noastre mentale, dar asta nu înseamnă că afirmaţia e mai puţin adevărată.
Vestea tristă e că negativismul nu ajută niciodată. Pentru nimeni nu e o fericire să lucreze pentru sau cu o persoană care gândeşte negativ. Nimeni nu va lucra mai bine sau mai intens (pe termen lung) ca urmare a unui management negativ. Negativitatea atrage negativitate. Ea atrage discontinuitate în efort şi performanţă. Pentru negativitate nu eşti recompensat.
Diferenţa fundamentală dintre o optică pozitivă şi una negativă este aceea că alegi să priveşti înainte în viitor sau înapoi în trecut.
Intr-o criză, oamenii negativi alocă energiile mentale pentru a determina cine este vinovat şi cine a greşit. Ei se concentrează pe ce s-a întâmplat şi cine poate fi făcut responsabil.
Din contră, oamenii pozitivi nu vor pierde timpul în construirea de acuzaţii mentale sau verbale. Ei vor privi în viitor pentru a găsi soluţii de rezolvare. O atitudine pozitivă înseamnă concentrarea pe cele mai mai bune rezultate posibile, chiar şi în această situaţie neplăcută.
Asta nu înseamnă că oamenii pozitivi vor închide ochii la orice tip de incompetenţă, considerând că face parte din trecut. Responsabilitatea trebuie alocată şi măsurile corective trebuie luate. Oricum, acestea nu pot fi adresate corect şi coerent în momentele de tensiune maximă. Este bine să se aştepte până toate faptele sunt clarificate şi situaţia este înţeleasă. Intre timp, energiile tuturor vor fi concentrate pe a face maximum posibil în situaţia dată.
marți, 3 noiembrie 2009
Despre timp si managementul lui
Incep prin a va spune ce aud in jurul meu relativ des la manageri de proiecte (deopotriva cu mai multa experienta sau mai putina): « Daca o zi ar avrea 25 de ore.... ».
Hm, oare avem nevoie de 25 de ore ? sau avem nevoie sa ne gestionam cu atentie timpul, prioritatile, sa delegam mai des.
Timpul !! da, Managementul timpului nostru. Vital in proiecte, de foarte multe ori managerii de proiecte se concentreaza in a se dezvolta in partea asa numita hard (instrumente, tehnici, etc) si mai putin in dezvoltarea soft. Sunt de acord ca cele doua sunt importante deopotriva, important este sa gasim echilibrul intre cele doua pentru ca altfel vom fi in situatia in care o problema de comunicare (de exemplu) o sa o abordam cu elemente hard, pentru ca acolo avem expertiza, si ne este la indemina.
Ce am invatat eu – apropo de timp :
Există două motto-uri ce promovează un management al timpului eficient.
Primul se referă la numărul de lucruri pe care dorim să le realizăm sau să le includem în agenda zilei noastre. Sunt totuşi prea multe elemente care concurează pentru timpul şi atenţia noastră. Aşadar, diminuaţi numărul stimulilor care generează presiune atenţiei dumneavoastră. Lăsaţi mai mult timp şi energie pentru a vă concentra pe sarcinile care vă merită cu adevărat atenţia.
Un mit al managementului timpului susţine că fiecare problemă/situaţie trebuie tratată în parte. Desigur, această supoziţie este de-a dreptul caraghioasă, ea presupunând că toate aceste „frânturi” ar trebuie să genereze aceeaşi presiune asupra timpului dvs. Ea induce, de asemenenea, ideea că fiecare problemă trebuie tratată imediat. Singura persoană care poate gestiona toate documentele deodată este postaşul.
În loc să încercaţi să trataţi în mod egal solicitările cu care vă confruntaţi, poate ar fi mult mai util să le abordaţi clasificându-le în două categorii: cele lipsite de valoare şi cele critice. În altă ordine de idei, evitaţi să luaţi în considerare problemele inutile şi concentraţi-vă asupra celor critice.
Cel de-al doilea light motiv al managementului timpului vizează sincronizarea. Prezentul reprezintă cel mai important moment al zilei dumneavoastră de lucru. Ceea ce faceţi acum va determina cât de productivă vă va fi întreaga zi. „Acum” este cel mai potrivit moment pentru acţiune. „Acum” este timpul cel mai bun pentru a fi eficient. Trebuie să vă întrebaţi în mod constant: „Care este cea mai mare şi cea mai bună modalitate de utilizare a timpului meu chiar în acest moment?”
Sesizaţi momentul, veţi fi recompensaţi în timp..
Hm, oare avem nevoie de 25 de ore ? sau avem nevoie sa ne gestionam cu atentie timpul, prioritatile, sa delegam mai des.
Timpul !! da, Managementul timpului nostru. Vital in proiecte, de foarte multe ori managerii de proiecte se concentreaza in a se dezvolta in partea asa numita hard (instrumente, tehnici, etc) si mai putin in dezvoltarea soft. Sunt de acord ca cele doua sunt importante deopotriva, important este sa gasim echilibrul intre cele doua pentru ca altfel vom fi in situatia in care o problema de comunicare (de exemplu) o sa o abordam cu elemente hard, pentru ca acolo avem expertiza, si ne este la indemina.
Ce am invatat eu – apropo de timp :
Există două motto-uri ce promovează un management al timpului eficient.
Primul se referă la numărul de lucruri pe care dorim să le realizăm sau să le includem în agenda zilei noastre. Sunt totuşi prea multe elemente care concurează pentru timpul şi atenţia noastră. Aşadar, diminuaţi numărul stimulilor care generează presiune atenţiei dumneavoastră. Lăsaţi mai mult timp şi energie pentru a vă concentra pe sarcinile care vă merită cu adevărat atenţia.
Un mit al managementului timpului susţine că fiecare problemă/situaţie trebuie tratată în parte. Desigur, această supoziţie este de-a dreptul caraghioasă, ea presupunând că toate aceste „frânturi” ar trebuie să genereze aceeaşi presiune asupra timpului dvs. Ea induce, de asemenenea, ideea că fiecare problemă trebuie tratată imediat. Singura persoană care poate gestiona toate documentele deodată este postaşul.
În loc să încercaţi să trataţi în mod egal solicitările cu care vă confruntaţi, poate ar fi mult mai util să le abordaţi clasificându-le în două categorii: cele lipsite de valoare şi cele critice. În altă ordine de idei, evitaţi să luaţi în considerare problemele inutile şi concentraţi-vă asupra celor critice.
Cel de-al doilea light motiv al managementului timpului vizează sincronizarea. Prezentul reprezintă cel mai important moment al zilei dumneavoastră de lucru. Ceea ce faceţi acum va determina cât de productivă vă va fi întreaga zi. „Acum” este cel mai potrivit moment pentru acţiune. „Acum” este timpul cel mai bun pentru a fi eficient. Trebuie să vă întrebaţi în mod constant: „Care este cea mai mare şi cea mai bună modalitate de utilizare a timpului meu chiar în acest moment?”
Sesizaţi momentul, veţi fi recompensaţi în timp..
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Creativitate
Faptul că unii oameni s-au născut creativi iar alţii nu este un simplu mit. Cu toţii am fost înzestraţi cu abilităţi creative. Orice copil este creativ, dovada stă chiar în jocurile lor inventive.
Ceea ce variază şi ne diferenţiază ca adulţi este gradul de creativitate cu care rămânem din copilărie. Pe măsură ce creştem, abilităţile creative pot fi educate sau suprimate. Din păcate, cel mai adesea, ele sunt suprimate, nu în mod intenţionat, ci indirect, prin intermediul combinaţiei dintre presiunea socială şi temperament.
Abilităţile creative cu care rămânem atunci când devenim adulţi depind de rezultatul interacţiunii dintre experienţe, presiuni sociale şi temperament. Gradul de combinare a acestor forţe ne imprimă un anumit nivel al spiritului critic. Acest spirit critic este cel care ne îngheaţă imaginaţia.
Imaginaţia este prizoniera propriei noastre naturi critice. Persoanele care nu sunt critice cu ele însele sau cu alţii, tind să dezvolte o creativitate vie (activă).
Persoanele care au dificultăţi în generarea de idei noi sau care nu sunt capabile să exerseze o gândire eliberată de înţelepciunea convenţională, tind să bată pasul pe loc, rămânând în urmă. Mintea lor este invadată de prejudecăţi. Aceştia presupun că ideile lor sunt stupide sau nepotrivite, fapt pentru care nici nu le exprimă.
Auto-critica provine din teama de a nu ne face de râs sau dintr-o credinţă rigidă potrivit căreia nu ar trebui să permitem minţii să rătăcească. Lasată să se atrofieze, imaginaţia ajunge în incapacitatea de a fi spontană.
Un pas fundamental al procesului creativ vizează eliberarea minţii. Acesta poate fi realizat prin suspendarea spiritului critic. Nu este deloc uşor, însă este necesar.
Ceea ce variază şi ne diferenţiază ca adulţi este gradul de creativitate cu care rămânem din copilărie. Pe măsură ce creştem, abilităţile creative pot fi educate sau suprimate. Din păcate, cel mai adesea, ele sunt suprimate, nu în mod intenţionat, ci indirect, prin intermediul combinaţiei dintre presiunea socială şi temperament.
Abilităţile creative cu care rămânem atunci când devenim adulţi depind de rezultatul interacţiunii dintre experienţe, presiuni sociale şi temperament. Gradul de combinare a acestor forţe ne imprimă un anumit nivel al spiritului critic. Acest spirit critic este cel care ne îngheaţă imaginaţia.
Imaginaţia este prizoniera propriei noastre naturi critice. Persoanele care nu sunt critice cu ele însele sau cu alţii, tind să dezvolte o creativitate vie (activă).
Persoanele care au dificultăţi în generarea de idei noi sau care nu sunt capabile să exerseze o gândire eliberată de înţelepciunea convenţională, tind să bată pasul pe loc, rămânând în urmă. Mintea lor este invadată de prejudecăţi. Aceştia presupun că ideile lor sunt stupide sau nepotrivite, fapt pentru care nici nu le exprimă.
Auto-critica provine din teama de a nu ne face de râs sau dintr-o credinţă rigidă potrivit căreia nu ar trebui să permitem minţii să rătăcească. Lasată să se atrofieze, imaginaţia ajunge în incapacitatea de a fi spontană.
Un pas fundamental al procesului creativ vizează eliberarea minţii. Acesta poate fi realizat prin suspendarea spiritului critic. Nu este deloc uşor, însă este necesar.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)